Adevarul este o flacara atat de luminoasa incat multi oameni nu-i pot suporta lumina. Unii inchid ochii ca sa nu-l vada, iar altii fug ca sa nu fie arsi
Si ai sunat. Sunetul vocii tale mi-a rascolit sufletul. Pana si soarele rade de mine si de sentimentele mele... Simt in inflexiunile vocii tale minciuna... Nu pot sa te mai cred, doar te-am rugat sa nu ma minti; mai bine imi spui ca totul s-a terminat, decat sa ma minti... Asta nu pot sa suport. Ma doare ca am ajuns aici... Mi-am pus in mainile tale sufletul si tu l-ai mototolit si l-ai aruncat; nu te-a durut? Candva era jumatatea sufletului tau... Acum? Poti sa iti arunci jumatate din suflet? Daca da atunci inseamna ca esti un om fara suflet si ca te-am iubit fara sa imi dau seama pe cine iubesc. Oare tu m-ai iubit? De fapt tu te iubesti doar pe tine, nu exista altcineva in viata ta pe care sa iubesti. Candva m-ai acuzat de egoism...ce vorbe mari in gura cuiva care nu se iubeste decat pe el insusi! Si credeam ca esti barbatul cre poate da sens vietii mele! Ce ironie... As fi fost in stare sa risc totul pentru tine... Nu ai meritat... Nu ai stiut sa meriti. Adio...Nu ne vom intalni niciodata...Poate e mai bine asa...